Test Veneris de infectii urinare

Infecţia tractului urinar (ITU) este o infecţie bacteriană care afectează vezica urinară, rinichii, ureterul sau uretra care alcătuiesc tractul urinar. În cele mai multe cazuri ITU sunt cauzate de bacteriile din intestinul gros ce pătrund în uretră şi ajung în tractul urinar, respectiv la vezică şi rinichi. Infecţiile tractului urinar sunt printre cele mai comune infecţii bacteriene ale organismului. Oricine, la orice vârstă poate avea o ITU, dar cele mai afectate sunt femeile datorită uretrei scurte care favorizează pătrunderea bacteriilor, mai ales în timpul actului sexual. Dacă este afectată uretra, cele mai frecvente simptome sunt: durerea sau arsuri în timpul urinării, nevoia de a urina frecvent, urina tulbure şi cu miros neplăcut. În cazul în care este afectată partea superioară a tractului urinar (rinichii), pot apărea, pe lângă cele menţionate, simptome de durere în partea de jos a spatelui, frisoane şi febră, greaţă şi vărsături.

Cu ajutorul testului de Infecţie urinară Veneris poate fi depistată infecţia tractului urinar inferior şi superior prin măsurarea celor patru parametri semnificativi în urină: leucocite, nitriţi, proteine şi sânge (eritrocite şi hemoglobină). Dacă rezultatul testului este pozitiv pentru oricare dintre parametrii de mai sus, sunt necesare confirmarea cu cel de-al doilea test din cutie şi consultarea medicului pentru tratament.

Două teste de tip bandă, ambalate individual cu desicant. Pentru efectuarea testului mai aveţi nevoie de un recipient curat şi uscat pentru colectarea probei de urină şi de un ceas. Prospect cu instrucţiunile de utilizare.

Se recomandă colectarea probei dimineaţa, deoarece prima urină este mai concentrată. Proba de urină nu trebuie colectată cu mai mult de 4 ore înainte de efectuarea testului. Testul nu trebuie efectuat în timpul sau imediat după menstruaţie. Întotdeauna manipulaţi proba de urină în condiţii igienice. Urina utilizată pentru testare nu trebuie să intre în contact cu detergenţi, substanţe dezinfectante sau orice ar putea să o contamineze.

1. Colectarea probei de urină
Colectaţi urina proaspătă într-un recipient curat şi uscat.

2. Testarea probei de urină
Scoateţi testul din ambalajul individual fără să atingeţi câmpurile de testare. Introduceţi testul în proba de urină astfel încât cele 4 câmpuri de testare să fie scufundate complet timp de o secundă. Scoateţi testul din urină şi îndepărtaţi excesul de urină de marginea recipientului şi aşezaţi testul orizontal cu câmpurile de testare în sus.

3. Citirea şi interpretarea rezultatelor
Aşteptaţi 60 de secunde şi citiţi rezultatele pentru nitriţi, proteine şi sânge (eritrocite şi hemoglobină). Rezultatul pentru leucocite poate fi citit în 2 minute. Citiţi rezultatul testului prin compararea culorilor câmpurilor de testare cu cele din tabelul de culori de pe plicul testului. Citiţi rezultatul pentru fiecare parametru în parte. Modificările de culoare care apar după mai mult de 2 minute nu au valoare de diagnostic.

Negativ pentru leucocite: Câmpul de testare pentru leucocite rămâne alb-gălbui, aşa cum apare în coloana care indică rezultatele negative din tabelul de culori de pe plicul testului.
Pozitiv pentru leucocite: Orice nuanţă de mov a câmpului de testare reprezintă un rezultat pozitiv, ceea ce înseamnă că au fost depistate în urină leucocite în cantitate semnificativă. Rezultatul care corespunde cu diagrama de culoare marcată cu „±” înseamnă că au fost găsite în urină leucocite în cantitate mică. Acest rezultat devine semnificativ dacă apare în mod repetat.

Negativ pentru nitriţi: Câmpul de testare pentru nitriţi rămâne alb-gălbui, aşa cum apare în coloana care indică rezultatele negative din tabelul de culori de pe plicul testului.
Pozitiv pentru nitriţi: Orice nuanţă de roz a câmpului de testare reprezintă un rezultat pozitiv, ceea ce înseamnă că au fost depistaţi în urină nitriţi în cantitate semnificativă. Petele roz sau marginile roz ale câmpului de testare nu trebuie interpretate ca rezultat pozitiv. Nuanţa culorii nu este proporțională cu numărul de bacterii prezente.

Negativ pentru proteine: Câmpul de testare pentru proteine rămâne galben-verzui, aşa cum apare în coloana care indică rezultatele negative din tabelul de culori de pe plicul testului.
Pozitiv pentru proteine: Orice nuanţă de verde a câmpului de testare reprezintă un rezultat pozitiv, ceea ce înseamnă că au fost depistate proteine în urină în cantitate semnificativă. Rezultatul care corespunde cu diagrama de culoare marcată cu „±” înseamnă că au fost găsite în urină proteine în cantitate mică şi în anumite cazuri acest rezultat poate fi semnificativ din punct de vedere clinic.

Negativ pentru sânge: Câmpul de testare pentru sânge rămâne portocaliu, aşa cum apare în coloana care indică rezultatele negative din tabelul de culori de pe plicul testului.
Pozitiv pentru sânge: Apariţia petelor verzi pe câmpul de testare care corespunde cu valoarea marcată cu „Eritrocite intacte” din tabelul de culori sau câmpul de testare este de culoare verde uniform (hemoglobină/mioglobină), indică un rezultat pozitiv şi necesită analize mai amănunţite.

LEUCOCITELE: Diagnosticul unei infecţii urinare cauzate de bacterii se bazează pe depistarea leucocitelor şi nitriţilor în urină. Rezultate fals pozitive pot apărea ocazional la femei în cazul contaminării probei de urină cu secreţii vaginale. Glicemia ridicată (160mmol/L), greutatea specifică mare a urinei, prezența substanţelor cefalexină, lodine, cefalotin sau mari concentrații de acid oxalic pot determina rezultate scăzute ale testului. Tetraciclina poate duce la o diminuare a reactivităţii și un nivel ridicat de medicament poate provoca o reacție fals negativă. Nitrofurantoin oferă o culoarea maro a urinei care poate masca reacția de culoare a zonei cu reactiv. Orice substanță care provoacă o culoare anormală a urinei poate ascunde reacția de culoare.

NITRIŢII: Acest test depinde de conversia azotatului (derivat din dietă) în nitriţi prin acțiunea bacteriilor Gram negative din urină. Testul este specific pentru nitriţi și nu va reacționa cu orice altă substanță excretată în urină în mod normal. Un rezultat negativ nu demonstrează în sine că nu există o bacteriuria semnificativă. Pot apărea rezultate fals negative când infecții ale tractului urinar sunt cauzate de organisme care nu au capacitatea de a converti nitratul în nitrit, când urina nu a fost reținută în vezică suficient de mult (patru ore sau mai mult) pentru a se produce conversia nitratului, sau când nitratul alimentar este absent, chiar dacă organismele care conțin reductază sunt prezente și incubarea vezicii urinare este amplă. Sensibilitatea testului de nitrit este redusă pentru urina cu greutate specifică mare. Concentraţia de acid ascorbic de 1,42 mmoli/L sau mai mare poate determina rezultate fals negative cu specimenele care conțin mici cantități de ion nitrit (13 pmol/L sau mai puțin).

PROTEINELE: Prezenţa unei cantităţi crescute de proteine în urină poate fi un indicator important al afecţiunilor renale. Zona cu reactiv este mai sensibilă la albumină decât la globuline, hemoglobină, proteinele Bence-Jones ​​și mucoprotein. Un rezultat „negativ” nu exclude prezența celorlalte proteine menţionate. În mod normal, nici o proteină nu este detectabilă în urină prin metode convenționale, deși o anumită cantitate este excretată de un rinichi normal. La greutate specifică mare a urinei, culoarea câmpului de testare poate fi apropiată de culoarea  marcată cu ±, chiar dacă sunt prezente concentrații normale de proteine. În acest caz este nevoie de evaluare clinică a rezultatelor „±”. Rezultate fals pozitive pot apărea la urina extrem de diluată sau alcalină. Contaminarea probei de urină cu compuși cuaternari de amoniu (de exemplu, de la unele antiseptice și detergenți) sau cu detergent de piele conținând clorhexidină, pot produce, de asemenea, rezultate fals pozitive.

SÂNGELE: Prezenţa sângelui în urină este cel mai bun indicator al afecţiunilor rinichilor şi tractului urinar. Acest test este foarte sensibil la hemoglobină și, prin urmare, completează examinarea microscopică. Sensibilitatea acestui test poate fi redusă la urina cu greutate specifică mare. Testul este la fel de sensibil la mioglobină ca şi la hemoglobină (concentrația de hemoglobină de 150-620 pg/L este aproximativ echivalentă cu 5-15 celule roşii intacte din sânge pe microlitru). Captopril și Lodine pot, de asemenea, cauza reactivitate scăzută. Anumiţi contaminanți oxidanţi, cum ar fi hipocloritul, pot produce rezultate fals pozitive. Peroxidaza microbiană asociată infecţiei tractului urinar poate provoca o reacție fals pozitivă. Nivelurile de acid ascorbic care se găsesc în mod normal în urină nu interferează cu acest test. Sângele apare în urina femeilor în perioada menstruaţiei de aceea nu se recomandă efectuarea testului în această perioadă.